Oamenii viitorului...oamenii din vis...

"...Atunci oamenii ar incepe sa iubeasca cu o dragoste fara margini pamantul si viata, si pe masura ce si-ar da seama cat de trecatoare si limitata e viata lor, ar iubi-o cu totul altfel decat inainte.Ei ar incepe sa observe natura si ar descoperi fenomene si taine pe care inainte nici nu le banuiau, fiindca atunci ar privi natura cu alti ochi, asa cum isi priveste un indragostit iubita. Dimineata, de cum s-ar trezi, s-ar grabi sa se imbratiseze unii pe altii, ar cauta sa-si arate cat mai multa dragoste, fiindca si-ar da seama ca zilele sunt scurte si ca asta e tot ce le ramane. Ar munci unii pentru altii si fiecare ar imparti tuturor ceea ce a agonisit, fiindca numai pe aceasta cale si-ar gasi fericirea. Fiecare copil ar sti si ar simti ca fiecare om de pe pamant ii este un parinte. << Chiar daca maine mi-ar veni sfarsitul, s-ar gandi orice om privind asfintitul, nu-mi pasa ca mor, fiindca dupa mine raman ei toti, iar dupa ei vor urma copiii lor >>. Si gandul acesta, ca dupa tine raman ceilalti si ca vor continua sa se iubeasca si sa se ajute unii pe altii, ar inlocui speranta unei regasiri intr-o viata viitoare. Oamenii s-ar grabi SA SE IUBEASCA pentru a inabusi marea tristete din sufletul lor. Fiecare ar fi mandru si curajos cand ar fi vorba de el, dar grijuliu si precaut cand ar fi vorba de ceilalti, fiecare ar tremura pentru fericirea tuturor. Oamenii ar deveni duiosi unul fata de altii, fara sa se rusineze de duiosia lor, ca acum, si s-a alinta unii pe altii ca niste copii. Cand s-ar intalni, s-ar uita cu adanca simpatie si intelegere unii in ochii altora si privirile lor ar fi patrunse de dragoste..."
F.M. Dostoievski - Adolescentul(Capitolul al saptelea-III)