Incep cu reclama: http://www.sindromdown.ro
Continui cu o invitatie: http://www.sindromdown.ro/Noutati/Eveniment-la-Teatrul-Nottara-din-Bucuresti.html
In timp ce cititi...va recomand sa ascultati asta...
Ai vazut pe strada copii, sau OAMENI, care sa vi se para ca sunt ciudati? Persoane care vi se pare ca "seamana toti cu Gingis Han"? Ei bine, daca va ganditi la oamenii pe care eu incerc sa vi-i descriu, dar nu stiti care e problema cu ei, va voi spune eu. Sufera de sindromul Down. Au un singur minus pe langa cele foarte multe plusuri pe care le detin. Ei nu se dezvolta ca o persoana obisnuita. Unii ii numesc retardati. Altii, persoane cu dizabilitati. Sau tot felul de alte nume.
Eu le voi spune oameni speciali. De ce sunt speciali?
Gura mea nu poate explica cum traieste un astfel de copil, degetele mele nu pot scrie ce simt, ce fac, si cat de importanti sunt acesti oameni! Ei inseamna mult. Foarte mult.
Daca ma credeti, si daca va doriti sa intelegeti ceea ce eu nu pot sa va transmit, nici macar daca imi dau toata silinta si imaginatia, atunci grabiti-va sa mergeti la teatru. Nottara. "Copilul din spatele ochilor" Cu Gabriela Popescu.
"Merita" e putin spun.
E obligatoriu de vazut, ascultat, simtit, pentru un om, cu inima. Si cu cap.
luni, decembrie 17, 2007
luni, decembrie 10, 2007
Paradoxul vremurilor noastre - Octavian Paler
Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri
mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi,
dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe
accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai
putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa
medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pana la luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa
facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si
pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul,dar nu si
prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata,dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
incete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor
rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior. Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,pentru
ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti
acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.
mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi,
dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe
accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai
putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa
medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pana la luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa
facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si
pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul,dar nu si
prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata,dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
incete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor
rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior. Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,pentru
ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti
acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.
miercuri, decembrie 05, 2007
Amintiri....
Inchide ochii...
Trage adanc aer in piept...
Iti mai aduci aminte?Erai mic, tare mic. Atat de mic incat piciorul mamei tale era mai inalt decat tine. Puteai sa vorbesti, puteai sa spui ce vrei de la Mos Nicolae. Chiar daca nu stiai exact ce iti doresti, tot timpul cereai dulciuri. Si jucarii. Dar stiai ca daca Mos Nicolae iti aduce jucarii, atunci Mos Craciun nu mai stie ce sa-ti aduca. Asa ca te multumeai la inceput de decembrie cu dulciuri. Dupa ce i-ai spus mamei tale ce vrei sa-ti aduca Mosul, te apuci sa-ti faci ghetele. Un intreg ritual. Daca acum te-ai apuca din nou de el, nu ai rata niciun pas. Ghetutele tale, cu care mergeai la gradinita, erau acum mai frumoase si mai lustruite ca niciodata. Te gandeai ca nu va veni Mosul daca nu sunt stralucitoare.
6 decembrie. Dimineata. Te trezesti, dupa ce toata noaptea te-ai gandit la ce o sa primesti de la Mos Nicolae. Fugi repede la ghetute si... descoperi portocalele. Le scoti, dai si de ciocolata, si de tot ceea ce tie ti se parea mai bun. Si te apuci sa mananci. Si alergi prin toata casa sa le spui tuturor ce mosul ti-a adus tie. Dar le spui ca si lor le-a adus ceva Mosul. Alergi cu portocalele tale prin toata casa si imprastii un miros...pe care nu-l vei uita toata viata: mirosul de portocale de 6 decembrie.
Trage adanc aer in piept...
Iti mai aduci aminte?Erai mic, tare mic. Atat de mic incat piciorul mamei tale era mai inalt decat tine. Puteai sa vorbesti, puteai sa spui ce vrei de la Mos Nicolae. Chiar daca nu stiai exact ce iti doresti, tot timpul cereai dulciuri. Si jucarii. Dar stiai ca daca Mos Nicolae iti aduce jucarii, atunci Mos Craciun nu mai stie ce sa-ti aduca. Asa ca te multumeai la inceput de decembrie cu dulciuri. Dupa ce i-ai spus mamei tale ce vrei sa-ti aduca Mosul, te apuci sa-ti faci ghetele. Un intreg ritual. Daca acum te-ai apuca din nou de el, nu ai rata niciun pas. Ghetutele tale, cu care mergeai la gradinita, erau acum mai frumoase si mai lustruite ca niciodata. Te gandeai ca nu va veni Mosul daca nu sunt stralucitoare.
6 decembrie. Dimineata. Te trezesti, dupa ce toata noaptea te-ai gandit la ce o sa primesti de la Mos Nicolae. Fugi repede la ghetute si... descoperi portocalele. Le scoti, dai si de ciocolata, si de tot ceea ce tie ti se parea mai bun. Si te apuci sa mananci. Si alergi prin toata casa sa le spui tuturor ce mosul ti-a adus tie. Dar le spui ca si lor le-a adus ceva Mosul. Alergi cu portocalele tale prin toata casa si imprastii un miros...pe care nu-l vei uita toata viata: mirosul de portocale de 6 decembrie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)