Cum cunoasteti voi orasul Bucuresti?
Gri, plin de betoane si de sticlarie inchisa la culoare, plin de oameni mohorati si intunecati, murdar de vorbele urate si injuraturile aruncate la fiecare intersectie, si plin de alte lucruri neplacute vietii omului.
E 3ianuarie 2008. Acum aproape 24 de ore a inceput sa fulguiasca usor in acest oras, Bucuresti, unde eu locuiesc. Dimineata, la ora 7, blocurile erau albe, strazile erau albe, masinile erau albe, oamenii erau albi. Ce frumos este sa vezi locurile din jurul tau, locuri pe care le stiai urate si inchise, peste noapte sa le vezi albe, curate.
Ar putea parea monoton sa va imaginati ca totul este alb, dar totusi nu este monoton, ci doar incantator. In mijlocul zilei, in centrul orasului, acolo unde de obicei era o galagie care iti patrundea intregul corp si functionai numai pe ritmurile ei, astazi, zapada alba absorbea totul: fiecare zgomot de motor turat, fiecare claxon, fiecare injuratura, fiecare vorba urata, fiecare gand negru, fiecare inima impietrita.
Si uite ca aceasta zapada ajuta intregul oras, poate transforma fiecare om inghetat pe interior, intr-unul infrigurat doar in exterior, dar cald, primitor, iubitor, pe interior.
Dar oamenii refuza aceasta zapada si incearca sa o indeparteze cat mai repede: pun in functiune tot felul de masinarii, una mai caraghioasa decat cealalta, care se straduiesc cu toate plugurile sa indeparteze zapada alba, curata, transformad-o intr-una gri, murdara, in noroi schimband astfel si sufletele noastre.
Deci, cum va doriti Bucurestiul?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Poate pentru ca este iarna? Poate pentru ca este luna februarie? Poate de aceea e frig. Dar nici macar nu e frig. E ger! Iar aceasta vreme nu prea are de gand sa ne paraseasca curand. Vrea sa persiste pana in martie.
Acum afara ninge...iar. Fulgii sunt mari si energici. Vin cu putere si au un scop precis: sa se depuna. Dar de ce? Cand tocmai ne bucuram ca primavara si ghioceii se apropie, cu pasi marunti, iarna se face din nou simtita. De ce nu pleaca o data? De ce insista sa ne inghete corpul din crestetul capului pana in varfurile degetelor de la maini si picioare?
Cand privesti un astfel de peisaj pe fereastra e placut. E placut, atata timp cat in casa e cald si bine. Aceasta vreme te indeamna sa ramai in casa, in pat, invelit in plapuma, cu o ceasca cu ceai cald pe noptiera. Te indeamna de asemenea sa scrii, sa povestesti, sa-ti expui sentimentele pe o coala alba precum zapada. Nici nu e nevoie de lumina multa. Cea de la lampa e suficienta.
Cand privesti, totusi, un asemenea peisaj dintr-o statie de autobuz, pe care il astepti de 20 de minute nu mai este la fel de placut. Pentru ca atunci nu doar vezi fulgii, dar simti si gerul. In statie, iti dai seama ca lumea e mult mai trista, decat (nu) pare. In autobuz, privind senin pe geam, constati ca totul e alb: masinile, copacii, oamenii si, desigur, cerul. Dar cand privesti ceasul, in autobuz, si observi ca este ora 22:59, te intristezi si mai tare. Parca privind ora, in sine, obosesti si mai mult. Ajungi sa urasti iarna si ninsoare la fel de tare precum te urasc ele pe tine, caci alt motiv, pentru care vor sa iti inghete corpul, nu gasesc.
"De ce ar ramane Bucurestiul alb?" Poate pentru ca este iarna. Poate pentru ca este luna februarie. Poate pentru ca...asa trebuie sa fie!
Trimiteți un comentariu