Batranul... Mila ma cuprinde cand imi dau seama ca defapt acei ochi albastri spalaciti plang. Plang dupa acele domnisoare vesele. Plang dupa acei oameni cu capul in pamant. Mortii. Camarazii lui de pusca. Tovarasii lui la cititul scrisorilor de dragoste, la lumina lunii acoperita de sange, in cazarma. Plang dupa acea doamna frumoasa, care scria atat de frumos despre orasul fara lumini. Au plans, iar acum sunt pregatiti sa o ia de la capat.
Nu reusesc sa deslusesc ce se intampla in mintea lui, insa imi dau seama, ca se simte, brusc, din nou tanar. Se uita la vecinii de scaun: in stanga lui sta, incercanata dupa obositoarea noapte petrecuta cu prietenii, o tanara domnisoara, roscata, cu parul sprijinit pe umeri; in dreapta, domnul cel fara-de-gest. Niciunul nu pare sa se gandeasca la ceea ce veteranul isi propune. Dar daca e prea batran pentru asta? Dar daca oamenii din jur vor incepe sa rada de el? Dar daca doamna din fata lui il va intelege gresit? Are emotii. Isi freaca mainile nervos. Se uita din nou la vecini. Iar isi freaca palmele. Se uita la doamna cu palton. Inchide ochii si...din nou isi freaca mainile. Nu reuseste sa-si adune gandurile ca sa se poata ridica. Nici fortele nu mai tin cu el. Muschii picioarelor il impiedica sa faca vreo miscare. Din nou isi freaca frenetic mainile. E din ce in ce mai tensionat. Eu imi fac griji ca nu va rezista. O ultima privire asupra vecinilor, inca o privire aruncata spre doamna din fata lui. Si in final....
Va urma...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Super, abia astept continuarea
Trimiteți un comentariu